Sucoterapia

Sucurile naturale de legume şi fructe reprezintă adevărate “băuturi ale vieţii” şi au un efect spectaculor asupra sănătăţii, stării energetice generale a organismului, longevităţii, şi totodată constituie adevărate medicamente în multe boli incurabile.

Sucoterapia a apărut şi s-a impus ca un remediu de bază în tratamentul şi combaterea proceselor degenerative ale îmbătrânirii, provocate de acumularea de toxine şi de formarea radicalilor liberi, printr-un aport sporit de vitamine naturale, de enzime proaspete şi principii naturiste esenţiale vieţii. Sucurile naturale proaspete de legume şi fructe sunt adevărate elixire de viaţă sănătoasă, cu efecte spectaculoase asupra celulelor şi ţesuturilor uzate, şi cu efecte terapeutice deosebite în majoritatea celulelor organismului (unele dintre ele foarte grave), precum: boli cardiovasculare, gastroduodenale, diabet, boli de piele, tuberculorză, scleroză multiplă, cangrene, epilepsie, encefalită, cancer, SIDA etc.

Sucoterapia s-a impus ca urmare a muncii îndelungate depuse de biochimistul polonez Casimir Funk, care în anul 1912 a realizat o descoperire esenţială: vitaminele. El le-a denumit “aminele vieţii” şi a stabilit importanţa lor majoră de catalizatori ai nutriţiei, absorbţiei şi digestiei, deci a metabolismului general al organismului uman. Vitaminele nu pot fi sintetizate de către organismele superioare, cu toate că unele animale, consumatoare de plante, le pot transforma şi înmagazina (vitaminele A şi D).

Sursa lor de bază este lumea vegetală, şi omul le poate obţine mai ales din cereale, legume, fructe şi zarzavaturi crude. S-a făcut o mare propagandă vitaminelor şi influenţei lor vitale pentru sănătatea omului, s-au obţinut masiv pe cale sintetică, dar s-a insistat destul de puţin asupra importanţei obţinerii lor printr-o alimentaţie naturistă adecvată. Acest lucru s-a studiat în amănunţime de-abia în anul 1940, când cercetătorul american Edward Howell a descoperit enzimele, purtătoarele vieţii şi ale materiei vii din orice fiinţă.

Enzimele nu pot fi sintetizate pe cale chimică (deoarece sunt substanţe vii, netransformabile) şi acţionează în strânsă corelare cu vitaminele. De la aceste două descoperiri fundamentale din domeniul nutriţiei şi metabolismului s-a conturat din ce în ce mai pregnant ideea de hrană vie şi de alimentaţie vegetariană pură (neprelucrată termic), mai ales când s-a constatat că majoritatea vitaminelor şi enzimelor se degradează la temperaturi de peste 70 de grade Celsius.

Sucoterapia s-a impus ca o alternativă de sinteză la regimul vegetarian bazat pe crudităţi, datorită concentraţiei mult mai mari, în sucurile naturale, de vitamine, enzime şi antioxidanţi – factori esenţiali ai vieţii şi sănătăţii.

Anumite legume şi fructe, mai ales cele cu o consistenţă tare, sunt suportate mai greu de persoanele cu afecţiuni digestive, datorită fibrelor vegetale de celuloză, pe câtă vreme sucurile lor naturale sunt uşor asimilabile, realizând concentraţii mari de zaharuri, protide, lipide, diastaze, mucilagii, factori antibiotici, hormoni vegetali, vitamine, săruri minerale şi oligoelemente.

Sucurile neaturale de legume şi fructe pot fi utilizate cu succes în orice tip de alimentaţie: cel vegetarian strict, lacto-vegetarian, ovo-lacto-vegetarian şi chiar în cel omnivor.

Sucoterapia contribuie la îmbogăţirea şi diversificarea hranei, aducând un preţios surplus energetic pentru organism, atât pentru cel sănătos, cât şi pentru cel afectat de boală. De exemplu, 1 litru de suc de struguri conţine 900 de calorii, cât 650 de grame de carne sau cam cât 10 ouă.

Sucurile proaspete, preparate din fructe şi legume de bună calitate, nu au practic nici o contraindicaţie; pot fi consumate în orice anotimp şi la orice vârstă, atât de către cei bolnavi, pe care îi vindecă, cât şi de persoanele sănătoase, cărora le întreţine starea de sănătate şi vitalitate.

În ultimii ani, importanţa acordată sucurilor naturale extrase din vegetale, fructe, cereale şi plante nu încetează să ia amploare, mai ales în ţările superindustrializate, confruntate cu grave probleme nutriţioniste (obezitate, cancer de colon, constipaţie, ateroscleroză, gută, diabet etc.), datorită chimizării excesive a agriculturii şi consumului de semipreparate indistrializate şi băuturi falsificate.

Sucurile naturale proaspete fac parte din grupa alimentelor medicament şi prezintă următoarele avantaje terapeutice:

contribuie la obţinerea unei longevităţi sporite şi active;
sunt 100% naturale şi nedegradate sau prelucrate termic;
nu au, practic, contraindicaţii, şi sunt plăcute la gust;
sunt bine suportate de către cele mai sensibile organisme;
sunt adevărate concentrate de vitamine, acizi organici, enzime, fermenţi, minerale şi oligolelemente;
premit combinaţii şi varietăţi pe care nu le permit alimentele întregi;
intensifică şi reglează funcţionarea glandelor endocrine;
curăţă şi fluidifică sângele şi limfa;
contribuie la întărirea sistemului imunitar;
cresc diureza, favorizând,astfel, eliminarea masivă a toxinelor;
reglează tranzitul intestinal şi digestia;
efortul digestiv de asimilare şi pierderile de energie sunt minime;
sunt mult mai concentrate şi mai uşor asimilabile decât alimentele întregi;
asigură un aport energetic important.

Se extrag din legume, fructe, zarzavaturi, cereale (orz verde) şi plante medicinale proaspete, de cea mai bună calitate şi netratate cu îngrăşăminte chimice;
Se obţin prin stoarcerea manuală sau mecanică primară, din produse bine spălate şi curăţate;
Se pot prepara zilnic, dar este de preferat să se pregătească doza de consum chiar înainte de fiecare folosire;
Anumite sucuri oxidabile nu se vor păstra mai mult de 3-6 ore;
Sucurile se beau cu înghiţituri mici, treptat, conştientizând efectul lor benefic, de elixir de sănătate şi longevitate;
Cantităţile de suc consumate zilnic se stabilesc în funcţie de vârsta, greutatea şi afecţiunile pacientului;
Pentru copii, cantitatea de suc este jumătate din cea a adultului;
Nu vor fi precedate de alte alimente timp de 3 ore, iar prima masă va fi luată după 2 ore;
Este bine să se evite combinarea sucurilor de legume alcaline cu cele de fructe acide;

10. Sucurile cu gust neplăcut (cartifi, urzică, ceapă, ridiche) se pot combina cu un suc de bază (morcov, măr) fără ca prin aceasta proprietăţile lor curative să fie afectate în vreun fel;

Sucurile legumelor verzi sunt considerate sucuri tari şi se combină în proporţie de ¼ cu sucul de morcovi, considerat bază universală;
În categoria de sucuri terapeutice pot fi incluse şi apele de zarzavat şi zeama diverselor tărâţe, constiuind infuzii la rece cu proprietăţi deosebite;
În scopuri curative se practică o cură de sucuri pe o perioadă cuprinsă între 7 şi 40 de zile;
Sucul de cartofi se bea imediat după preparare şi, în general, nu se amestecă cu alte sucuri;
Sucul de sfeclă roşie se consumă imediat după preparare şi se amestecă doar cu sucul de morcovi;
Sucul de mere se bea numai între mese şi la un anumit interval după acestea;
Sucurile complexe (formate din amestecuri diverse de legume şi fructe) nu se prepară întâmplător, ci se urmăresc indicaţiile şi reţetele unui ghid complet.
Cantităţile necesare şi suficiente de sucuri pentru o zi sunt aproximativ următoarele:

- ţelină - 500 ml / zi

- morcov – 200 ml / zi

- varză albă – 150 ml / zi

- castravete – 100 ml / zi

- păstârnac – 90 ml /zi

- pătrunjel (rădăcină) 60 ml / zi

- gulie – 30 ml ml / zi

- lăptucă – 50 ml / zi

- cartofi – 30 ml / zi

- mere – 250 ml / zi

- ţelină (pentru bolnavi de nervi) – 300 ml / zi

- morcov (ca bază pentru combinaţii – 300 ml / zi

- roşii – 100 ml / zi

- sfeclă roşie 50-250 ml / zi

- spanac (frunze) 90-150 ml / zi

- salată verde - 120 ml / zi

- lucernă – 60 ml / zi

- portocale - 60 ml / zi

- struguri – 250 ml / zi

- caise – 250 ml / zi

- căpşuni - 300 ml / zi

- cireşe – 150 ml / zi

- prune - 100 ml / zi

- pere – 50 ml / zi

- zmeură – 300 ml / zi

- fragi – 100 ml / zi

- afine – 100 ml / zi

- măceşe - 100 ml / zi

- cătină albă – 50-100 ml / zi

- coacăze roşii – 100-200 ml / zi