Colonhidroterapia – o terapie a viitorului
Se spune din ce în ce mai des că cea mai adecvată terapie este terapia la nivel celular: acea terapie care va trata celula, va putea acţiona la nivelul mai multor sisteme celulare din componenţa organismului uman:
Visul oricărui terapeut este acela de a putea trata cu succes aceste afecţiuni, dar, după cum ştim, foarte des apar blocaje şi vindecarea este imposibilă.
De aceea, foarte mulţi terapeuţi consideră că o abordare holistică a organismului este indispensabilă. Nu afirmăm, prin asta, că elemente foarte precise cum ar fi analizele sângelui sau anamnezele detaliate nu ar mai trebui luate în considerare, din contră! Dar terapeutul, azi, trebuie să studieze problemele în profunzime şi să înţeleagă cauzele declanşării disfuncţiilor dincolo de aparenţe.
Foarte puţini terapeuţi se încumetă, însă. Alţii, însă, au adoptat cu succes abordarea holistică, şi, pe lângă testele clasice, ei realizează şi acele teste care permit o abordare holistică, cum este, de exemplu, testul BFD, test ce a apărut ca urmare a dezvoltării ştiinţei electro-acupuncturii – dezvoltată de dr. Voll, dar şi alte teste ce pot scoate în evidenţă următorii parametri:
Recomandăm efectuarea unor astfel de teste pentru întregirea diagnosticului şi pentru a putea trata organismul la toate nivelurile.
De asemenea se ştie că medicina clasică recomandă în marea majoritate a cazurilor un tratament medicamentos, care, de cele mai multe ori, vindecă un simptom şi nu tratează problema în profunzime, atacând o altă zonă a organismului.
Încă de acum 3500 de ani, egiptenii practicau hidroterapia colonului prin forma simplă a clismelor, fapt atestat istoric de străvechile papirusuri. Pentru aceasta, foloseau dovleci pe care îi scobeau pe dinăuntru, îi prevedeau cu un tub făcut probabil din tulpina unei plante, iar dovleacul respectiv îl umpleau cu apă şi îl utilizau pentru clismă. Aşadar, apa era îmbogăţită cu nutrienţi organici, naturali.
Alături de acupunctură, clismele erau folosite pe scară largă în majoritatea zonelor lumii antice, doctorii din vechime prescriind aceste tratamente aproape pentru orice boală şi adesea, am putea spune, preventiv.
La începutul secolului XX, acest procedeu străvechi a revenit, devenind chiar o modă. Spălarea intestinelor, alternativ, cu apă caldă şi rece, sau cu anumite substanţe hrănitoare sau chiar cafea a devenit o practică pe care un număr din ce în ce mai mare de oameni îl apreciază.
Practicile uitate, de mii de ani, au revenit, aşadar, în actualitate, pentru că „moartea sălăşluieşte în intestine”, spuneau cei din vechime.
Astăzi, foarte mulţi oameni vin la medic pentru a trata (sau măcar pentru a ameliora) boli dificile, cronice, unele chiar incurabile.
Prin intermediul metodei de diagnostic a iridologiei, se poate observa pe iris, în marea majoritate a bolilor cronice sau incurabile, o zonă heterocromă, sau decolorată – Zona Nutriţiei, care apare în cele mai multe cazuri ca fiind albă, lucru care se datorează unei stări toxice ale intestinelor, sau unei proaste nutriţii, sau unor grave probleme ale tractului gastro-intestinal.
Fiecare al doilea pacient, astăzi, suferă de probleme intestinale. Un abdomen balonat este cel mai adesea un simptom ce nu va lipsi. Aceasta este una dintre primele probleme ce trebuie rezolvate, chiar înainte de a urma tratamentul pentru o problemă specifică.
Prin intermediul tratamentelor clasice, problema nu este aproape niciodată rezolvată în profunzime. Chiar şi când pacientul se supune unei clisme obişnuite, ţine o dietă bogată în fibre, urmează tratament homeopatic pe lângă cel specific, adeseori problema sa este doar ameliorată, nu şi eliminată.
De aceea, este necesar să se apeleze la colonhidroterapie pentru rezolvarea definitivă a problemelor.
A fost nevoie, ca în orice alt domeniu, de o serie de încercări şi experienţe pentru a putea pune la punct această tehnică terapeutică, mai ales că, făcând apel la dezvoltarea tehnologică, depinde în foarte mare măsură nu de om, ci de buna funcţionare a unui aparat.
Pentru unele maladii, am putut observa că simptomele se ameliorau chiar de la prima şedinţă în mod vizibil.
La alte maladii, însă, sau la aceleaşi maladii dar la pacienţi diferiţi, problemele erau departe de a se ameliora.
Dimpotrivă, ajungeam şi la a noua sau a zecea şedinţă şi problema era încă acolo, iar simptomele păreau să se înrăutăţească, şi încă într-un mod agresiv, abrupt, de nerecunoscut. Practic, era mai rău ca înainte.
Ce se întâmpla, de fapt? Toate probleme pacientului, la nivel psihic, mintal şi fizic, erau întărite temporar prin această terapie, de aceea era necesar, în cazul acestor pacienţi sau a respectivelor maladii, să se efectueze un ciclu complet de 12 şedinţe, pentru a putea elimina toate reziduurile toxice şi a purifica integral organismul – lucru care se realiza, de asemenea, prin urmarea unei diete corespunzătoare, ce avea rolul de a menţine lucrurile la acel nivel optim.
Simptomele puteau fi din cele mai diverse. Un pacient avea grave dureri de cap, şi s-a dovedit că acestea persistau din cauză că nu putea procesa şi accepta moartea tatălui său, care survenise cu câteva săptămâni în urmă.
După hidroterapia colonului, organismul s-a purificat, şi odată cu el, s-a putut purifica şi planul mental, pacientul acceptând şi depăşind situaţia traumatică.
Pacienţii care sufereau de migrenă sau de dureri reumatice, în urma tratamentului, au suferit o accentuare puternică a durerilor, acestea fiind
resimţite chiar şi în locuri care, anterior tratamentului, fuseseră nedureroase; dar după câteva şedinţe, durerile au dispărut cu totul, definitiv.
Pacienţii care ni se adresau ca urmare a crizelor de panică sau a anxietăţilor, deseori în urma tratamentului sufereau o accentuare a simptomelor, după care acestea dispăreau în totalitate, cam după a treia sau a patra şedinţă.
Nu în ultimul rând, pacienţii cu un abdomen umflat – ca urmare a acumulărilor de grăsimi, sau a maladiilor la nivelul tractului digestiv sau balonărilor, în urma tratamentului aveau parte de o „umflare suplimentară” şi dureri mari, mai ales în timpul serii, după care, dimineaţa, abdomenul lor era drept, plat şi întins „ca pielea unei tobe”.
Uneori erau tratate probleme vechi, alteori erau investigate probleme necunoscute. S-a întâmplat şi ca, în urma tratării unei probleme banale, cunoscute, să survină „probleme-surpriză” despre care nici medicul, nici pacientul, nu ştiuseră mai înainte – şi care, astfel, au putut fi tratate la timp, evitându-se probleme viitoare.
Un exemplu de acest gen: copiilor ce au probleme ale pielii (probleme ale pigmenţilor, pete, etc.) li se administrează un tratament pe bază de corticosteroizi. Aceştia sunt eficienţi, dar uneori au ca efect secundar apariţia astmului, care poate să nici nu fie diagnosticat imediat.
Prin hidroterapia colonului, această problemă iese imediat la suprafaţă şi poate fi tratată încă din stadiile sale incipiente, scutind copilul de probleme dureroase în viitor.
Puţini ştiu că migrena, o afecţiune, din păcate, foarte des întâlnită în epoca contemporană, are uneori ca rezultat apariţia poliartritei reumatoide, şi, ca un simptom surprinzător, diareea; acestea din urmă pot fi constatate foarte repede în urma colonhidroterapiei şi pot fi tratate înainte ca ele să se cronicizeze.