Migrena

Un pacient a suferit timp de 20 de ani de migrenă şi a încercat numeroase tratamente, fără să realizeze nici el, nici medicii, faptul că suferinţa sa era cauzată de o gravă intoleranţă la lactate, şi, mai ales, la lapte. Pacientul a urmat un tratament standard de colonhidroterapie, intestinele fiind curăţate de toate toxinele şi deşeurile acumulate de o viaţă la nivelul intestinului şi, după o scurtă fază de agravare, crizele de migrenă au dispărut.

Migrena este o maladie foarte des întâlnită în societatea de azi.

Cauza  exactă a migrenelor rămâne necunoscută. Cercetătorii sugerează că ea este legată de un dezechilibru al serotoninei şi posibil al altor neurotransmiţători cerebrali. 

Serotonina reglează transmiterea mesajului dureros pe calea nervului trigemen-o cale majoră a durerii. Modificările din activitatea noradrenalinei pot fi responsabile de aura  pe care mulţi o prezintă imediat înainte de instalarea migrenei.  În timpul atacului migrenos, scad nivelurile cerebrale de serotonină. Cercetătorii sunt de părere că acest lucru determină nervul trigemen să elibereze anumite substanţe numite neuropeptide, care circulă spre învelişul extern al creierului determinând dilatarea şi inflamarea vaselor de sânge. Rezultatul va fi durerea de cap.

Multe aspecte în legătură cu migrenele rămân încă necunoscute, dar experţii cred că acest tip de cefalee începe iniţial la nivelul trunchiului cerebral, urmează apoi o iradiere spre nervul trigemen, care este o cale majoră a durerii din creier. De aici, se deplasează spre vasele de sânge de la nivelul învelişului extern al creierului.

Vasele de sânge se dilată, se inflamează, apărând senzaţia de durere. Deoarece concentraţia magneziului scade imediat înainte sau în timpul producerii migrenei, este posibil ca nivelurile scăzute ale acestei substanţe minerale, implicate în buna funcţionare a neuronilor, să producă disfuncţionalităţi ale celulelor nervoase cerebrale.

Migrenele au diferite forme clinice: migrenă cu aură şi migrenă fără aură. În cazul migrenei cu aură, unele persoane primesc nişte avertismente neurologice cu 5-20 de minute înainte de atacul migrenei.

Această avertizare, numită aură, poate consta în flashuri strălucitoare de lumini colorate, linii în zig-zag, pete negre ce cresc progresiv şi senzaţie de  ameţeală.

De asemenea, puteţi avea o senzaţie de amorţeală pe o parte a corpului. Mai puţin frecvent, simptomele pot consta într-o slăbiciune sau amorţire a feţei, mâinii sau piciorului, precum şi amorţirea buzelor şi dificultăţi de vorbire sau scriere. Rareori, aceste simptome pot persista, probabil din cauza unui accident vascular cerebral.

 Migrena fără aură începe progresiv fără nici un fel de simptom caracteristic de avertizare. Cu ore înainte de migrenă puteţi simţi o stare de bună dispoziţie, să fiţi plin de energie, puteţi simţi sete, o poftă de dulciuri, ameţeală, iritabilitate sau depresie.

Acestea se consideră frecvent simptome premonitorii. De obicei, migrena atinge maximum de intensitate în câteva minute sau mai mult. Tipurile mai puţin frecvente de migrene cuprind: migrena cu aură şi paralizie (numită migrenă hemiplegică familială, acest tip de migrenă constă în paralizia unei jumătăţi a corpului.

Pacientul are cel puţin o rudă apropiată cu atacuri similare); migrena cu aură, dar fără durere de cap (acest tip de migrenă apare mai mult la adulţii în vârstă); statusul migrenos (aceasta este o migrenă ce durează mai mult de 72 de ore); infarct migrenos (în acest tip de migrenă, unul sau mai multe din simptomele ce constituie aură persistă mai mult de 21 de zile). 

Debutul migrenei poate fi în copilărie, adolescenţă sau la maturitate, ea crescând în intensitate o data cu vârsta. În mai mult de 1/2 de cazuri există istoric familial de migrenă. Femeile au o probabilitate de 3 ori mai mare decât bărbaţii de a dezvoltă o migrenă. Atacurile migrenoase au tendinţa să se diminueze în timpul sarcinii, în special în cursul trimestrului al doilea. 

Cauzele biologice ale migrenelor sunt necunoscute, însă s-au identificat mulţi factori declanşatori. O perioadă de muncă intensă, urmată de o perioadă de relaxare poate duce la aşa numită migrenă de sfârşit de săptămâna.

Stresul, variaţiile hormonale din timpul menstruaţiei, consumul de alcool, înfometarea sau folosirea contraceptivelor orale, pot declanşă migrenă la unele persoane.

 Anumite mâncăruri pot provocă atacurile migrenoase; de exemplu vinul roşu, ciocolată, brânzeturile fermentate, laptele, ficatul de pui, carnea conservată cu nitraţi sau orice mâncare preparată cu glutamat monosodic.

Unele persoane raportează că expunerea la soare sau exerciţiile fizice le precipită atacurile migrenoase. Însă, multe atacuri migrenoase nu au un factor declanşator specific. 

Prin intermediul colonhidroterapiei, s-a demonstrat că se pot reduce în timp atacurile migrenoase; pentru început, se reduce frecvenţa lunară a acestora; se elimină din organism reziduurile medicamentoase, şi organismul scapă de dependenţa de ele; în final, se reglează fluxul neurotransmiţătorilor cerebrali.

În general, s-a putut observa că fenomenele maladive ciclice pot fi foarte uşor tratate prin intermediu colonhidroterapiei, iar migrena, fiind un astfel de fenomen, cu crize ce se declanşează la un anumit interval de timp constant, nu face excepţie de la regulă.

Dacă migrena nu dispare după 30 de şedinţe de colonhidroterapie, atunci este recomandat ca pacientul să efectueze o radiografie intestinală pentru a vedea dacă există anumite anomalii la nivelul colonului.

Nu trebuie uitat nici faptul că migrena poate fi uşor confundată cu alte tipuri de dureri de cap ce pot fi rezultatul unor tumori cerebrale, fapt ce necesită un examen neurochirurgical urgent. Şi, de asemenea, migrena poate fi confundată şi cu durerile provocate de nevralgia de trigemen, caz în care este recomandat masajul, efectuat de un specialist, şi acupunctura alături de auriculoterapie pot fi foarte eficiente. Este important să se apeleze la un specialist şi să nu fie urmate tratamente empirice!